Chituirea este operatia prin care adanciturile si scobiturile sunt umplute cu chit, in scopul netezirii suprafetei obiectului.

    Avantaje si dezavantaje. Prin chituire se reuseste sa se acopere toate neregularitatile si denivelarile suprafetelor, realizandu-se suprafetele netede, frumoase ca aspect.
    Chitul se aplica cu spaclu de otel sau celuloid;se urmareste ca, prin acasta operatie,chitul nu numai sa astupe denivelarea,ci sa o si umple fara sa lase goluri de aer.
    Chiturile de stropire se aplica pe suprafetele care permit o chituire cu uscare. Chitul se usuca normal numai intr-un strat cu o grosime de cel mult 0,5 mm; daca grosimea stratului este mai mare, uscare facandu-se neregulat, se produc tensiuni interne si chitul crapa; din acest motiv, nu se admite ca grosimea stratului aplicat intr-o singura faza sa depaseasca grosimea mentionata.
    Chiturile de stropire se aplica pe suprafetele a caror chituire cu cutitul s-a terminat, iar straturile de chit au fost slefuite; rolul acestor chituri este de a umple cele mai fine goluri si denivelari. Tocmai de aceea se aplica prin stropire, procedeu prin care se asigura o finete a lucrului mai mare decat prin aplicarea cu spaclu. Exista de asemenea, chituri de stropire cu uscare la aer si in cuptor (superioare celor cu uscare naturala).
    Chiturile din doi componenti(epoxidice,poliesterice etc.)se prepara numai in momentul utilizarii.Se aplica intocmai ca si chiturile obisnuite.Ele se livreaza sub formade doi comonenti separati:un component este constituit din liant, material e de umplutura si pigment,iar celalalt,din intaritorul propriu-zis. Exista produse la care intaritorul nu se prezinta ca un lichid, ci este amestecat si el cu un material de umplutura, formand un fel de pasta. Din acest motiv, in timp ce intaritorul lichid se amesteca cu celalalt component in proportie (in greutate) de sub 10%, in cazul intaritorului pasta proportia ajunge chiar la 50%; dupa amestecare, se intaresc in  decurs de o ora pana la 3 ore la temperatura normala. Din acest motiv se prepara numai in cantitati strict necesare si se utilizeaza cat mai repede posibil.
    Chituirea de cutit sau spaclu se aplica local sau general. Se incepe cu chituirea celor mai accidentate locuri si se termina eventual cu chituirea generala. Nu se aplica straturi mai groase de 0,5 mm pentru o singura faza de lucru. Dupa fiecare strat, se lasa sa se usuce. Exista chituri pentru uscare la cuptor si chituri pentru uscare la aer.
    Din categoria chituri cu uscare la aer fac parte si chiturile rapide (de obicei, nitrocelulozice), care se utilizeaza pentru lucrarile de reparatii provizorii.
    Astuparea denivelarilor cu aliaje de lipit se realizeaza dupa tehnologia clasica a lipirii.Anterior, suprafata se curata cu grasimi si cu oxizi(cu solutie acida de clorura de zinc, cu paste decapante etc.),dupa care aliajul se topeste cu ciocanul de lipit, pentru suprafetele verticale si cu lampa de benzina,pentru cele orizontale.
    Exista procedee prin care denivelarile se umplu cu material plastic topit. Principiul de lucru este asemanator sudarii cu flacara; exista un arzator cu gaz, prin flacara caruia se insufla material plastic, sub forma de pulbere, cu un curent de aer comprimat. Pulberea de material plastic trecand prin flacara, se topeste si in aceasta stare ajunge pe piesa, se lipeste si apoi se solidifica.
    Chituirea nu se preteaza mecanizarii; de aceea este insotita de un mare consum de manopera. Daca se executa cu chituri clasice, poroase, cu mult material de umplutura, desi se imbunatateste aspectul, calitatea anticorosiva este mult prejudiciata. Chituirea chiar cu chituri epoxidice (sau similare) nu se recomanda decat pentru suprafete rigide, nesupuse vibratiilor si deformarilor.